Poezie

nunta fulgilor de zăpadă

2 min lectură·23 octombrie 2004

Mediu

fulgerul a luat în coarne mărginitul norilor plouându-se-mă

în vibrații de arcă arcașii săgetează mugetul fiarei de valuri

ochiul meu închis visează creier-bulb alb încolțindu-se-mă

din picior rătăcire din rostire neadevăr din iubire neființatul

verdele mușchilor de copac mă voiniceau înmulțindu-se-mă

până când trunchiului meu îi creșteau cercuri de încremenire

îmi eram ramuri cu inele de păsări oarbe scorburându-se-mă

fiecare coastă eram eu-altul inimii îi eram fiecare-același-eu

răsărea frigul în solzii de pește iona închina vâslindu-se-mă

mâna dreaptă mâinii stângi și fruntea umărului care o poartă

răsărea departe îmi rămâneam singur cântându-se-mă de urât

mă minunam cine îmi este mie eu și mie nimeni răspuns gol

asfințea ocean răsărit în malul muntelui împeșterindu-se-mă

m-am hrănit cu ouă de porumbel până s-a copt prima recoltă

mi-a crescut aripa numelui său gheare și cioc uguindu-se-mă

puii măslinului întru rană ulei pe fruct suflet populat semințe

împerecheam literele încât mă înțelegeam silabisindu-se-mă

numai astfel puteam strigându-mă să recunosc nenumitul eu

lepăda-m-aș de lepădare în cuvântare orb cunoscându-se-mă

rostitul dezbrace pielea nerostitului scoțând marea din porci

îmbătrâneam bulgăre de sare între ierni vii omătuindu-se-mă

se pornea nunta fulgilor de zăpadă crescuți mireasă în piept

oamenii de zăpadă se topeau noaptea împrimăvărându-se-mă

creierul-bulb alb încolțea ghiocei de pământ cu iarbă în buze

trece o sanie cu zurgălăi cristalul cailor goi galopându-se-mă

înfășor rime de ger împrejurul gâtului fular de spânzurătoare

aura e soare de iarnă puritatea ființării în act degerându-se-mă

bolindu-se-mă delirându-se-mă înfiindu-se-mă iernii fiu mort

002.374

Vasile Munteanu. “nunta fulgilor de zăpadă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/91607/nunta-fulgilor-de-zapada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.