Ultimul fulg - Poetul

Vasile, eu încă nu dorm. Sau, cel puțin, m-am trezit (deja m-am trezit). M-a surprins plăcut poezia ta în \"dulcele stil clasic\". În general, eu consider că pentru cel care nu a încercat (și s-a convins că poate) să scrie în vers clasic e devreme să se apuce de experimente poetice. Ceea ce. bineînțeles, nu e o regulă. Dar tu mă convingi că poți totul.

mi-a pus liniste pe pleoape versul asta, Vasile.
si era o dimineata urata si era o zi de luni si era agitatie.
acum e bine.
multumesc,
Dana

la ce bun, altfel, oamenii...

Cu drag,

mi-e de ajuns ca stiu eu.
cat conteaza pentru omul de langa mine pe care il dor maselele si se razbuna vorbind aiurea? nu conteaza, iti spun eu.
asa ca, egoista poate, mi-e de ajuns ca versul tau incarca linistea pe ganduri.
daca gresesc, ma iarta.

Dana

P.S. am recitit-o.

ai greși numai dacă n-ai citi (sic!) - :)

Și nu îți mai cere iertare, că nu îți mai răspund! Nu ziceai că ești egoistă?

\"îmi fug prin suflet căpriori timizi
izvorul mi s-a-ncolăcit pe gleznă
în scorburi vântul sforăie șoptit
de veche, a albit bătrâna beznă\"

\"mi se topește suspinând pe frunte
cu apa sa a sete mă-nvelesc
nu dorm – e lumea adormită
și-aș vrea să nu o mai trezesc\"

Strofele acestea, Vasile, mi-au placut in mod deosebit. Stii ca uneori chiar am impresia ca tu noaptea nu dormi? Ca in tine se rasucesc cuvintele? Parca prea multe ca sa se poata linisti?

Eu chiar nu dorm noaptea, dar asta au mai spus-o și o spun atâția...

Nici eu nu dorm noaptea, nu pot, pentru că e timpul când trăiesc în lumea mea particulară, când totul se reduce la a respira doar pentru mine și pentru sufletul meu. Atunci desfășor în jurul meu un așternut magic, de cuvinte înțelese doar de suflet, de suflete.

Trandafiraș,

ce vine de la suflet merge la suflet și am auzit că florile noaptea cresc...

Ar fi păcat ca lumea să nu se mai trezească și pentru că ar pierde citirea dulcelui gând al poeziei tale.

Nu era o dorință a „neființei”, ci numai o nevinovată înstrăinare alienare de factură onirică: eu treaz în somnul ei și ea trează în nevisarea mea.
Luciditatea care se confundă cu reveria.

Mulțumesc și te mai aștept.

asa cum am profetit trebuia cu nesesitate sa urmeze poezii penale. dar lasa balaure, lasa...,iti vine tie iar inspiratia si...ne nenorocesti pe toti. adica ne furi norocul de a fi treji ca am o banuiala sinistra: aceea ca stai cam beat in ultima vreme. spune sincer a mai trecut vreo ora in care sa nu pui nimic pe limba???
pai cred si yo ca esti beat tot timpul daca apelezi la cuvantul micsunea.
imi permit o epigrama in care - de ce sa nu spun - il parafrazez pe liviu:

unui balaur pe drum
din urechi ii iese fum
si e tare rupt in gura
chitaie a latratura
cu miros de micsunea
feriti-va ca-i belea!
belea mare la mancare
si la storsul de pahare...