Poezie

Autoapărare

1 min lectură·5 martie 2004

Mediu

Omule!!!

nici un lucru nu s-a născut odată cu mine

și nici un lucru nu va muri odată cu mine –

nici chiar eu

totul gravitează în jurul ideii de viață dinainte de moarte

și totul se stinge dincolo de ideea morții de după moarte –

moartea ca viață

spărgând ulciorul upanișadic ce rămâne din el?

forma spațiului contopindu-se cu spațiul fără de forme –

sublimă poezie a mecanicii cerești newtoniene

aș vrea să tac, dar atracția cuvântului este mai puternică

sensul creației fiind posibilitatea contemplării de sine –

un demiurg exaltat empiric … narcisist …

lacrimile? fărâme de raționalitate divină transpirată

în efortul creației și care nu vor deveni niciodată ocean –

nimicuri raționale murind nimicuri

și invers dac-ar fi, pe dos, această lume nelumească

ce adevăr liniștitor poate inspira credința-n ideea

raționalității nimicurilor murind raționale

două luni, un an, zece, cinzeci, o sută; câți ani se poate

trăi murind trăind în moarte și se mai poate spera? –

triumful nevertebratelor

voi deveni

și eu și tu

curând – târziu

devreme: vierme …

002.302

Vasile Munteanu. “Autoapărare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/65687/autoaparare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.