Poezie
libertatea de a urî fotografiile
1 min lectură·
Mediu
știi
uneori mă tem că noi vom afla ce înseamnă împreună
abia după ce vom muri
de ce n-aș crede că și pământul își dorește însămânțare
nu cred că există: în urmă
ceea ce părăsim este numai rostul întâlnirilor viitoare
și că nu pot fi cu adevărat fericiți decât
uitucii
anamnezicii
acele persoane ce privindu-se în oglindă resimt obsesiv
nevoia de a pune întrebarea:
- unde v-am cunoscut și când
dacă este adevărat că totul are un preț aș vrea să coste:
durata dintre două iluzii
cântecul drumului
focul de munte
umbra unui astfel de visător este mult mai reală decât
orice monument lipsit de vlagă
materia da poate fi echivalată dar prețul acceptării ei
este incomensurabil
iubiți care iubesc iubiții altora
copii care cresc alături de copiii altora
totul ca un săru-mâna doamnă sau bună ziua domnule
ce ascund nevoia de afecțiune
așteptarea ei ucide bucuria atunci când întâmpla-se-va
nimeni nu va mai avea nevoie de ea
între moarte și alte uitări există albumele fotografice
probabil acela din poză se întreabă:
unde și când am făcut poze străinului ce nu am cunoscut
043.365
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “libertatea de a urî fotografiile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/236464/libertatea-de-a-uri-fotografiileComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MD
poezia vorbeste despre destin(sau despre coincidenta ca destin)inceputul este remarcabil cititorul dandu-si seamna de tema poeziei, implinirea totala si ampla se face dupa, cum bine zici cand putem privi din toate pdv.totusi trecerea pe aici trebuie facuta cu riscul ca stim ca implinirea nu exista
\'materia da poate fi echivalată dar prețul acceptării ei
este incomensurabil\' este iara un vers deosebit.
remarc, sper ca nu ma insel, niste idei esoterice in aceasta poezie,
frumos
\'materia da poate fi echivalată dar prețul acceptării ei
este incomensurabil\' este iara un vers deosebit.
remarc, sper ca nu ma insel, niste idei esoterice in aceasta poezie,
frumos
0
VMnu mă cred în stare să lămuresc \"nevoia de spațiu\"; poate este insctintul cântecului de a se supune unui spațiu afon; poate că există o geometrie a nerostitului, o risipire absurdă între opac și transparent...
nu, nu mă număr printre aceia care afirmă \"scriu pentru mine\"; nici măcar nu îi cred sinceri pe aceia care \"fac public\" astfel de afirmații, dar nu vreau să spun mai multe despre.
mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
nu, nu mă număr printre aceia care afirmă \"scriu pentru mine\"; nici măcar nu îi cred sinceri pe aceia care \"fac public\" astfel de afirmații, dar nu vreau să spun mai multe despre.
mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
0
VMparadoxal sau nu, mi-a plăcut această \"coincidență ca destin\"; pentru mine, eșecul implică, la fel de bine ca și succesul, o progresie socială și etică, o \"carieră\" căreia, înscriindu-se în firesc, puțin îi pasă de \"alegerile\" noastre.
mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
0
de ce atat de multe spatii.
daca am atatea idei(diverse) si doresc sa le despart individualizandu-le nu ametesc cititorul; nu devine foarte ascus mesajul meu, nu risc sa-mi pierd mesajul sau trebuie sa ma bucur ca doar unul a inteles?
scriu (/uneori) doar pentru mine?