Poezie
eu și tu
2 min lectură·
Mediu
deseori în somn ne luăm de mână
suntem aceiași copii la malul unui vis
nimeni în afara noastră
degetele timpului
ne împing între omoplați pumnii înveliți în catifea
îți ancorezi în carnea mea unghiile până la plăsele
numai apele curgătoare au vaduri
și noi știm
dragostea e o sălbăticiune cu patru picioare
va trece
cu orice preț își va căra puii dincolo
trupurile noastre lipite dau noaptea în clocot
prezentul se curbează sub noi
mâl sau lavă
nimic deasupra nimic împrejur eternitatea
are umbra unui ou la amiază
însetați am ieșit din coajă
goi
și nerăbdători înaintea acestui joc neștiut
inima învață pe de rost un alt ritm
un alt grai –
beție pe care o simt poate păsările și vagabonzii
numai tu înțelegi rostul frunzelor de brusture
suntem doi lupi polari cu pălării verzi
fericirea
ne viscolește de parcă ar fi aruncată peste noi
de un bizar ventilator de ebonită
și totuși
undeva la marginea indigo a jaluzelelor se zăresc
cocoșați sub samare
vânzătorii ambulanți de flori din plastic
i-aș recunoaște oricât de întuneric ar fi
mersul lor
are ceva din vibrația metalului prin înghețată
tresar
cu ochii încă mijiți
sting televizorul am știut dintotdeauna noi
nu vom pleca din țară niciodată
023.870
0
Da, eternitatea are forma de umbra a unui ou la amiaza... oul universului care-și lasa umbrele drept in sufletele noastre in amiaza vietii.