Poezie
mica evadare
1 min lectură·
Mediu
spun cuvintelor: urmați-mă! aud
încolonându-se înapoia pupitrelor uriași ochi
de melc
vederea întotdeauna insistă întru convingerea
mâinilor mele –
da! lumea există
împătrirea:
pâinilor scaunelor și a meselor din sălile
de internat
întreirea preșcolarului adormit nelegănat
îndoirea visului într-o scrisoare neexpediată
din lipsă
de adresă
și umbra flăcărilor revărsate prin gura de sobă
deschisă
nu minte cum mint părinții:
căldura lemnului de fag căldura cărbunilor
Există!
de ce-ar fi? inuman supraveghetorul de noapte
și el doarme
și uite
dacă irișii nu s-ar izbi de culori
aș putea chiar să îi fur din sân cheile împlinirii
002095
0