Poezie
conspirația mediocrilor
(ultima erezie a lui vasile cel mare)
1 min lectură·
Mediu
am strâns cuvinte cum strâng țâncii
monede în borcane cu capac
răstimp am umblat acoperit cu o pânză de sac
permițând hoților de mărunțiș
să triumfe
să își umfle
statuia gonflabilă
biblia mea e azi cotorul biletelor cu loc
am să îmi ofer singur un cadou
de anul cel nou
nimeni nu mai dă foc
felinarelor
inima nimănui nu mai este măsură
paharelor
s-a inventat canalul unic de fugă
pe care se bulucesc împiedicații cu sutană și glugă
strig păsărilor:
să ne bâlbâim!
prescurile au fost înmuiate în vin
și scuipate în gura acestor cască-gură
încotoșmănați în micime și zgură
își vâră unii mâna ciurlezită prin monitoare
ca mincinoșii care or boteza ei case
dar nu glasuri de privighetoare
drept pentru care
le răspund așa:
Ha Ha Ha – OsanA – hA hA hA
de aceea m-am încăpățânat să rămân la intrare
să nu se poată spună Acesta
a fost cu noi
Noi e întotdeauna coșul de gunoi
al Artiștilor
de aceea vouă – cască-minte:
nu vin botezat cu apă vă închin
ci vă dăruiesc de sărbători
borcanul meu de cuvinte
La Multe Nopți Bune
012.205
0
FN