Poezie
homo ’89
(sapiens/ludens/faber/aestheticus/erectus/aeconomicus/stultus)
2 min lectură·
Mediu
„fără iubire, omul este un schilod” (P. Þuțea)
1. animalul
treceau pe fluturi tipăriți de primăvară
răstiri ce zvonuri poate-au fost cândva
că-i ultimul crăciun în care
nu se găsesc lactate sau halva
și scormonind sub morți cum turma
sub zgrunțurii zăpezii zgrepțăne cu botul
ne-am amăgit ca pokeriștii care vor
c-o simplă cacealma să umfle potul
2. sfântul
stă în mulțime cu fruntea plecată
inima lui e de mult pe lumea cealaltă
și se închină
când vede un preot
când vede o cruce
ar pleca dar nu are unde se duce
nici rude
nici serviciu în străinătate
acolo sunt utilitariste chiar
și cele șapte păcate
două la școala de fete
două la primărie
restul până la sfârșitul lumii
sub contract de predare-primire
la mitropolie
3. titanul
aici s-au dărâmat în trecut case
sărmănuțe dar intime
ca un sălaș
blocurile cariate ale zdrențărosului oraș
nu amintesc de asta
doar bătrânilor li se pare – numai noaptea –
când furnicile firmiturilor cu patru roți dorm
că aud
ca prin somn
trântindu-se poarta
sar tremurând din cearșaful lor plic
dar nimeni la ușă
încă
marele administrator nu le-a scris nimic
4. măscăriciul
dați-i un verb și scrie iliada
o piatră dați-i orice și va compune ceva
ca un bolnav care se bucură de boala sa
loc de parcare
credit la bancă
adresa de bordel
sau barem pe bancheta din spate fofoloancă
și el va spune politicos
bună ziua
mulțumesc frumos
nu mă credeți? ia zvârliți un os!
5. posedatul/nebunul/de exemplu, tu
tot ce este gaură e un loc bun
să-și scuture luleaua de tutun
și dacă împrejurul se ascunde sub păr
îl îndepărtează
lingându-i cărarea cu spor
ridicat în două picioare
simbol spurcat și irigat de violență
el e veriga intermediară
între prostie și demență
între spasmofilia cu bale la gură
și diploma de mincinos în cultură
6/7. amin/aman
002222
0