Poezie
superstiții duhovnicești
(antipanticul)
1 min lectură·
Mediu
am fost trimis unde-am ajuns
se pare
că el deja este unde n-am fost
părinte am picioarele în post
ia-o mata-nainte deocamdată
băi, popo! ia ascultă!
i-a zis drumul
de ce mă calci pe cap înveșmântat
în șarpe
despicătura limbii tale din țărână
soarbe
pe omul care fără coastă nu-i
lui popo i s-a pus un nod în gât
nu era obișnuit să-i vorbească pământul
el a crezut că numai gândul
minciunilor din sine are grai
se scărpina în pagină cu un vătrai
silabisind afurisenii
i se înjurau ochii în cap
i se înnegreau venele pe gât
băi, popo! mă, tu oi fi Cel-Urât?
las-o mai moale că se crapă
sensu-n patru
haru-n tac-tu
și cuvântul tău în altu
dar popo cutră legumind colastră
i-a pus drumului în cale o fereastră
de ce să-i spună lumea cum
să-și vadă drumul Domnule de drum!
și care-o mai deschide gura
să-l ardă cuminecătura!
așa să știți:
la popo la poartă
e pisica neagră moartă
cine-o râde și o plânge
pe pământ în iad ajunge
asta e! sunt viu, nenică!
și... al dracu’/la adică
002015
0