Poezie

ochi de lapte

1 min lectură·28 noiembrie 2006

Mediu

mi-a străpuns inima o andrea de lumină

dumnezeu îmi împletește călțuni

a tors lâna de pe oile zilei de luni

cea de-a șaptea îmi va fi căldură

învelește-mă iarnă a nimănui

eu sunt nebunul care cosește zăpadă

ies îngerii la gardul cerului să mă vadă

dezbrăcat de la suflet în jos

sprâncenele mele se miră a iarbă

de oamenii pufoși ascunși în palton

ei pun însoțitoarelor palma la ochi:

pardon!

vai, dragă, ce nesimțită e lumea la țară!

scuip într-o parte le strig

dau cu voi de pământ bă dau cu voi

v-arăt eu vouă îmi iau grâul înapoi

o să mâncați sărbători de sub unghii

vine o ciocârlie și îmi ciugule buzele

un lup îmi urlă în oase ca-n nai

cel mai politicos dintre ei ursul

mă întreabă: unde stai?

voi veni la primăvară să îți iau măduva

celelalte cuvinte am să le dau la bucată

unuia de s-a privatizat:

Poetul Srl

are un stand cu sentimente second hand

pentru neînțărcații la țâță de mâță

001.976

Vasile Munteanu. “ochi de lapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/217135/ochi-de-lapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.