Poezie
ora de muzică
1 min lectură·
Mediu
am răsărit în somn greu de cuvinte spărgând zăpada iernii-n asfințit
cerul ningea
rănind dimensiunea statuii lămurite sub cuțit
și de s-ar face mugurilor de aer târziu ar încolți întunericului ce scriu
unghiile mele anarhice secerătoare s-ar șlefui litere de abecedar
măsurând copilăriei vacanțe fără calendar
nu m-aș mai teme de primele zile de școală de păsările târându-se
prin aer jilave
ci numai de mâinile mele că ar putea să cadă bolnave
și nimeni nu ar da ca temă ora prezentă febra dintre prolog și epilog
numelui meu caligrafiat într-un catalog
drept ca un plop pe care îl strivește înaltul sufletul nostru ar fi altul
dacă vom ajunge și nu ne vom mai vedea a întomnat vederea mea
în cutii de zăpadă vom dormi ca niște viori dezacordate de mii de ori
negru va fi în aer și sub pământ
cri cra voi învăța morții să-i cânt
002169
0