Poezie
ploaie cu papuci
1 min lectură·
Mediu
ochi feliați printre grilaje
credeam că sărbătorile au dungi
copiii de părinți purtați de mână
ne despuiau arcadele de dungi
ce amăgire!
nimic frânt pe lume
curbura dulciurilor peste cer
e dreaptă
înfrântele
ce nu s-au mai luptat
nu vor muri
dar nici nu mai așteaptă
ne aburește gura căni de ceai
în care-am frânt cu foame biscuiți
iar moș crăciun
pantofii vechi ni-i roade
cu dinții săi tociți de biscuiți
sâsâieli șoapte:
stingeți lumina
picioarele
picioarele
urcați-vă-n pat
deasupra capului
fiecare un papuc ridicat
nu mișcați
nu respirați
acu bă lovește! dă bă dă! nimerește!
dar n-am dat
paralizată lighioana mă privea în ochi
era o crăciuniță cenușie
n-avea nici haină roșie
n-avea tichie
doar cinci sau șase pui cu ea
zadarnic
celorlalți nu le păsa
a fost singura noapte în care
în lume a plouat cu papuci
002479
0