Poezie
CdC
2 min lectură·
Mediu
0. prima verba
nu mai mici de vârsta autolegănării
cu mucii atârnând la nas și hainele
pătate de mâncare grasă
mereu adulmecând beciurile și magazia
răzbătute de arome de mere și biscuiți
ca într-un crăciun imaginar
nu mai mari de instituționalizarea
în viață
mereu tunși după moda vară-iarnă:
zero
pui de urs deja dresați
nu le vor crește
niciodată colții
niciodată ghearele
întotdeauna dumnezeu condamnându-i
la silnicie
cicatrizând afecțiunea
disimulând sexualitatea
păstrând sinuciderea
persiflând loviturile de bâtă furtun țeavă palmă pumn
picior genunchi cap cot monturi castane bobârnace
acceptând dezumanizarea
drept un joc plictisitor de-a v-ați ascunselea
cu sinele – himeră/spaimă a ochilor
deschiși/închiși/întredeschiși
amânare pentru
„când o să fiu mare”
1. prima natura
surupă cei doi munți ai pieptului meu
mușuroiul inimii să poată să vadă
și numai păsările
nu ar putea să cadă
susținute de ecou
sau umerii mei sunt leagăn pustiu
grohotișurilor de vorbe
4. prima vara
matematica unei astfel de lumi este una minimalistă:
mai mare(a)
este
mai puternic
decât
mai mic(x)
rezultă
bani haine încălțăminte mâncare trup suflet timp
aparțin lui a unde x mai mic sau egal 0
mai ales timpul
fiecare zi fiind echivalentul unei eternități
fiecare noapte beznă absolută
fiecare vibrație a aerului
primejdie neîncepută
dați soarelui un nume! strig
să le primească dumnezeu la dreapta sa
pe cele de au lepădat duminica
/nod/
nu nu-ntreba despre ce scriu
mă vor ierta aceia care știu
5 6 7 = nehotărât de 3
002317
0