Poezie
suflete prânzite la ceas de toamnă
1 min lectură·
Mediu
dinspre Vârful Crucii lupii iernii dau glas
mieilor din frunze ce în urmă-au rămas
e o liniște rumptă sub tăișuri de coase
duhul lemnului trece fumuriu peste case
povestindu-ne viața răsăritul ne minte
prânzului acesta fost-i-am hrană fierbinte
în ordinea vârstei cu meniul agrest
intuindu-ne sensul tăinuit într-un gest
mai răsfirați mai adunați înceratelor dungi
ni se par norii timpului negri și lungi
și ne tresare ni se cutremură verde palma
că sufletul mamei desfrunzește ca toamna
și parcă tremură în mine umbra unei gutui
aud micii școlari cum se nasc din statui
ca un impuls către mineral ca o rădăcină
în care inima și zăpada se îmbină
002.316
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “suflete prânzite la ceas de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/202581/suflete-pranzite-la-ceas-de-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.