Poezie
prețul manechinelor
1 min lectură·
Mediu
eu sunt de-a opta zi lăsat
stigmat la trup semnat la față
am supt o coală cu sfârc alb
sau vers rimat cu ritm de viață
și cum din cremene stafii
dansează-n abur de postav
mi-s umerii de semizeu
purtându-și gleznele de sclav
am învățat pumnul să-l strâng
în el țin pana dar mârlanii
batjocoresc cu fum nebunul
ce-și numără-n silabe anii
și-au pus oglinzi în orice colț
să li se pară că nu-i gol
altarul împânzit cu iude
vândute lămpii de petrol
dar lui nu-i pasă face cinste
cu sine-ntreg cu sine parte
acelor care beau și dorm
în cele șapte zile moarte
053.250
0

i doubt it:)
esti viu si vii sunt toate sapte
inca nu-i joi si maine-i noapte
un flutur lang-o lumanare
cand scrii hartia aripi are...