Poezie
întomnare
1 min lectură·
Mediu
se spală pe ochi zorii zilelor mele
pornind pe drum către noapte
fruntea pierde în iarba tăcută
fructe verzi uneori fructe coapte
cățelul latră sărind împrejur
străin îi sunt dintr-o dată
ramuri întinse pom-poet somnambul
îngrozesc trecătorii la poartă
cum iarna pe gard zidește nămeți
pe glezna-mi se rânduie frunze
fântâna își saltă braț înecat
întoarnă-n adânc și sete și buze
002066
0