Poezie
prietenilor mei, morții
1 min lectură·
Mediu
vremea se pierde când oamenii tac
urâtul le cântă mărunțiș
și bancnotă
atârnă-n frânghii paiața de boltă
hrănind pețitorii ciugulind-o-n gingii
furișate mai pot pașii mei să îi mintă
câmpii nebătute
și femei fără mir
undeva în taverne au murit băutorii
ipocrit recitându-mi harul lor în delir
poate nici o salvare n-a pornit girofarul
vom muri pe culoare
așteptării lucrând
comesenii – atâția! – am cinstit de pomană
vor pleca pe la case întrebând: până când?
iată-ne așadar în slinoasa-ncăpere
unde focul s-a stins
lins de muște-n pahare
întru toate acestea pomeni-ne-or pereții
revărsând peste noi munți de var și de sare
001.936
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “prietenilor mei, morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/200479/prietenilor-mei-mortiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.