Poezie
autoexecuție
1 min lectură·
Mediu
am spart cu ciocanul pianul – muzică
de ce să nu se poată prin cezariană?!
reproșez cugetătorilor surzi și limbuți
aruncând în ei clapele de fildeș
nimeni nu mai prețuiește acustica
a venit al 3-lea război – sfântul duh –
care se poartă prin bătăi în fereastră
cu gheare amputate de porumbel
ruinele
se ridică și pleacă acasă
treptele își îndreaptă aerul frânt
mâna curentă este abandonată –
simbol pe care nimeni nu îl știe rosti
și câinii – ah! câinii mereu neterminați! –
rânjesc la vederea acestui film porno
în care fiul își filmează
cu un singur braț
impotența
cerul scoate sunete de himen sfâșiat
până și mama rămâne borțoasă cu stelele
și eu – da! – mă visez
legat la ochi de ultimul stâlp
cu pieptul mitraliat de păsări cântătoare…
argentinilor! strig prietenilor mei – poeți!
haideți în cârciumă să ne batem cu muștele:
critipeții* au manelescu revistuicile
_____________________________________________
*critipet = critic + poet; 1. critic mediocru, dar bine ancorat în fenomenul social, care impune un poet slab sau mediocru; 2. un poet impus de un astfel de critic
002070
0
