Poezie
portretul maimuței de păcură
2 min lectură·
Mediu
îngrozit eram de ochiul gol al fericirii lui fără-ntrebare
râzând indiferent între dureri născute lumii către neaflare
negru
păros
se bălăcea-n nisip pitecantropul fără creier și fără de slip
domnea însă peste coji de banane
poate și peste ceva brânză – puțea!
care va să zică
nu era cain
nu era abel
dar oricând o afacere profitabilă pe un fir de apă
cu agricultura
sau păstoritul el ar fi putut să înceapă
l-am tras de blana lui fără mâneci
- vin alții să-ți scurme nisipul! te scoală!
mă ignora
găsise pentru prima oară un cartof
și încerca să îl decojească
așa cum făcuse pe când era pui
de sărbători cu o portocală
apoi lucrurile au intrat în normal
a fost cea mai silitoare maimuță
din școală
- vin alții să-ți scurme literele! te scoală!
mă ignora
mă persifla
decojind un cartof
au trecut anii copilăriei
l-au luat în armată călărea cai de lemn
elefanți
girafe
tractoare
macarale
deșela orice avea roți și nu punea vreo întrebare
și câte nu s-au întâmplat pe legea lui
în clipa asta
de exemplu
se pișă înspre asfințit fără de umbră
și-n capul lui împăcurit mai umblă
parcă pierdut din troacă un cartof
nu grohăi! tu ești maimuță! of…
002.207
0