Poezie
justificare
1 min lectură·
Mediu
ce seară… nu am chef să scriu
mă duc la colț
la Datina & fiii
au tipu-acela de vitrină
în care nu se uită viii
mătase
bronzuri
lemn cu lac
m-apucă râsul: - frățioare!
la ce sunt bune toate astea?
eu am să mă îngrop călare
icoana a sărit din cui
așa departe! sparge geamul
din curte-apar antreprenorii
cu răngi
cuțite
unul cu ciocanul
- grijania! și dania! și liturghia!
și morții! și cristoșii mă-tii! și maria!
ei, ho! ajungă-vă! le strig
e lună plină
și mi-e frică
și mi-e frig
eu am vrut numai să mă-nchin
când văd coșciuge goale mă simt singur
și străin
001.950
0