Poezie
împachetarea vidanjorului în cuvinte
1 min lectură·
Mediu
un câine fără de o labă e un trepied
cu limbă
lătrarea pare astfel microscop
te uită înmiit
tu-cel-fără-de-minte
rahatul din cuvinte cum ți-l scot
îți dau trecutul să îți cureți botul
nu-ți mai mușca din coadă –
ești mizer!
îngălbenit la glezna rădăcinii
ești mult mai palid și mai efemer
decât e oaia plină de gălbează
decât ficatul otrăvit
te uită cum îți curg din gură verbe
cum buzele îți mint ca niște zebre
până și zahărul în tine s-a-mpuțit
ademenești mazete ofilite
mai năpârlesc
mai scapără călduri
dar le-ai montat sub scaun pocnitoare
hârtia folosită vrei s-o furi
te crezi un faraon de ciocolată
ești doar un cioclu murdărind pereți
și tot ce-atingi
îți mușcă mâna dreaptă
crispată ca o clismă cu scaieți
te roagă dar va mai ploua destul
te vei albi curând la… sul
ți se va face limba
002.080
0