Poezie
erezia lui vasile cel mare
1 min lectură·
Mediu
din mila ipocritului de sine și de nimic
între salcâmi și-ntre tei
în fiecare stație de autobuz
cum maidanezii marchează locul
se tencuiește crâșma botezaților pigmei
locaș de cult? loc aș de cult…
la minte scurt și la glas mult
în fața cui te închizi și de cine te temi
potaie cu ochii nici demni
japcagiu al sufletelor fără urme în carte
să poți să mergi Tu mai departe
mai departe
dacă rostesc numele care nici nu există
mă veți înzăpezi-n batistă
veți spune că
m-am lepădat de cuvânt
nici nu mai cânt
nici nu mai sunt
melci striviți stau stelele morții grămadă
să nu mă audă
să nu mă mai vadă
și dacă mi-e milă mi-e silă și nu mă ridic
nu mă voi mai gândi la nimic
la nimic
cu picioarele țepene
cu blana zburlită – ca o javră, ca o vită –
târtăiesc înspre icoane:
dumnezeu’ mă-tii doamne!
002.102
0