Poezie
totem
1 min lectură·
Mediu
un munte fumegă – nu e gura mea
o pasăre deasupra unui lac - aripa
nu-mi tulbură ochiul
o căprioară își linge puiul – primăvara
nu cresc limbii mele coarne
și numai în acest arbore secular
mi-am încrustat inima
adorația
și credința
prin artă ca prin stomacul lui dumnezeu
foamea de frumos îmi devorează trupul
002196
0