Poezie
superstițiile lui don quijote
1 min lectură·
Mediu
nu vin acasă, iartă-mă, dar cred
că-n lumea toată astăzi mă reped
și tabla ruptă roțile strivite
îngheață ceasurile
vântul nu mai bate
e ora 25
arcuri sfărâmate
pisica neagră a tăiat calea cea dreaptă
stâlpii spoiți cu var râd noaptea
caii putere ai miresei au slăbit
goniți cu suflet
împilați cu suflet
și-au lepădat șuruburile
s-au oprit
degeaba câinii l-au mușcat de creier
cu inima ridici lancea de jos
mâine
zugravii vor trudi zadarnic
s-astupe petele de sânge cu un os
iarna ca o limbă trece
peste răni
linge pădurea
frunzele uscate cad
un lămâi crește-n vioară –
mumă, am dorit să știi:
un Poet e primăvară
002.440
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “superstițiile lui don quijote.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1819101/superstitiile-lui-don-quijoteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.