Poezie
a mea e mai spumoasă
1 min lectură·
Mediu
primăvară bucureșteană
(nu cârcotiți
nu seamănă cu nici o altă primăvară
dintr-un alt an sau altă localitate)
lupii veniți astă toamnă stau la terase
cu bluzele
descheiate
prin fața lor trec cărucioare de marfă
opintind
mici de oaie
și țapi de bere cu rânjetul răscroit
se beeea cu sughițuri
ulucile foșnesc stins a pădure înmugurită
de după gardul viu se întoarce unul
dând din coadă
se duce altul care deja vomită
și alții altele cu aceleași nevoi
ah! cum aș da drumul în mine la câini
să îi fugărească printre mesele îmbâcsite
cele câteva săptămâni
până la venirea iernii
când
temându-se de fiecare trecător
de florile căzând
și de stropii de ploaie
chiar și în cel mai fioros dintre ei
scâncește adevărata potaie
însă tu… îmbrăcată-n fulgi de păpădie
te-ai răsfrânt spumoasă din copertă
mi-ai atins cu degetele gura
ca o înserare tulbure și lentă
sss… mi-ai șoptit nu mai știu cred
cuvintele se înghesuiau sub limbă
amare și dulci reci și fierbinți
e primăvară! hai
să fim cuminți!
și parfumul tău și pielea adolescentină
îmi stingeau înfierbântarea cu lumină
002059
0