Poezie

târguitorii de carte

(porte)

1 min lectură·25 noiembrie 2008

Mediu

în mine-a mai trăit un om

avea credință

și morală

prin pori îmi intră și ies viermi

am boli de piele

și-altă boală

nu pot să spun că suflet este

știu foarte bine cum a fost când nu eram această gură

a mestecării fără rost

de insomnia lumii gardă lipesc o țeavă grea de tâmplă

aud toți lașii detunării prin praful puștii cum îmi umblă

am dinți! am blană! ăsta-s eu?! un șobolan? visând a om?

visul:

firimituri de pâine neagră s-au ordonat într-un atom

iar pomii de crăciun rodesc în cizme de gropar colivă

lângă ghetuțe preacurvește o magdalenă costelivă

scot aburi ca o vită verde urnind din loc ierni și poveri

și mă gândesc c-ar fi zadarnic să întâlnesc în rai muieri

semnificație:

în secolul terorismului care nu va fi fost (future-in-the-past)

e inutil să mori singur

deprecierea ideii:

de ce-ai lăsat din mână volumul de cuvinte

un portbagaj măsoară măgarul care minte

în rest? proțap și vedre

coperta nu le vede

nici o întâmplare nu e în viață mare

și orice semnătură e dată peste gură

[lui Camil, contemporanul]

002.378

Vasile Munteanu. “târguitorii de carte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1811569/targuitorii-de-carte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.