Poezie
târguitorii de carte
(porte)
1 min lectură·
Mediu
în mine-a mai trăit un om
avea credință
și morală
prin pori îmi intră și ies viermi
am boli de piele
și-altă boală
nu pot să spun că suflet este
știu foarte bine cum a fost când nu eram această gură
a mestecării fără rost
de insomnia lumii gardă lipesc o țeavă grea de tâmplă
aud toți lașii detunării prin praful puștii cum îmi umblă
am dinți! am blană! ăsta-s eu?! un șobolan? visând a om?
visul:
firimituri de pâine neagră s-au ordonat într-un atom
iar pomii de crăciun rodesc în cizme de gropar colivă
lângă ghetuțe preacurvește o magdalenă costelivă
scot aburi ca o vită verde urnind din loc ierni și poveri
și mă gândesc c-ar fi zadarnic să întâlnesc în rai muieri
semnificație:
în secolul terorismului care nu va fi fost (future-in-the-past)
e inutil să mori singur
deprecierea ideii:
de ce-ai lăsat din mână volumul de cuvinte
un portbagaj măsoară măgarul care minte
în rest? proțap și vedre
coperta nu le vede
da
nici o întâmplare nu e în viață mare
și orice semnătură e dată peste gură
[lui Camil, contemporanul]
002.373
0