Poezie
grefă
1 min lectură·
Mediu
nu m-a părăsit niciodată
numai el știe cât sunt nopțile de lungi
îmi pășește înainte și se întinde
să calc pe el
să nu simt
cât de rece
este pământul dintre noi fără aceste gesturi mărunte
de fapt
la priveghi
viii nu stau cu mortul ci cu ei înșiși
lumânări mincinoase - strălucirea nemărturisită
a ochilor de a doua zi
mâine când ploaia aceasta păstoasă
îi va îndestula pe ai lor de carne tocată
de ce-mi arunci zgârciurile înaintea pomenirii
doar ele știu
de cât timp șade în genunchi mâna de scris
- ciungule! ciungule! mă strigă poeții morți
cerșindu-mi numele fără lețcaie
când am plecat împreună de-acasă
am rostit în același timp: Tu
ești spatele –
s-a spart un drac
sau nu s-a spart nimic
dar ne-a fost frig din ce în ce mai frig
de parcă toți copacii se îngropau în aer
le-am dat cămașa mea pielea mea
să nu se poată spune:
AcestA a avut inima îmbrăcată pe dos
AcelA fiindu-și
023.538
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “grefă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1808357/grefaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMnu scriu eu pe cât mă încurajezi tu; chiar mă gândeam să nu-ți răspund, să vedem: absența scriiturii cât să mai vrei îți spune... (glumesc, evident; mai bine zis, în_cerc).
mulțumesc pentru cuvinte și pentru dincolo de ele.
mulțumesc pentru cuvinte și pentru dincolo de ele.
0
si aceeasi teama ca nu-si este inca
una din scriiturile, putine pe agonia, care-mi spun exact cat sa mai vreau.