ce grijă ne-a cuprins pe toți

eu cred că raiul e-un oraș de vegetariene

între care mai ales cu pălărie pe cap El aduce cu un cărămiziu barbeque

fiecare rablă abandonată își îngroapă în el picioarele peste care

au căzut stropi de sânge și de grăsime cu masa atomică

a bancnotelor îmbibate în vin de țambal

de-aceea mica mea invidie-i umană că n-am podgorii ca dinescu dar am gușă

și nici în statele din occident n-am o mătușă care-a mierlit-o putredă de bani și stearpă

nu sunt celebru dar deunăzi din mine

l-am auzit citând în târgul din vitan pe-un dealer de cabriolet sh

zicea cumva: - câți cai putere

mai suge virginica în oraș

spre ora-nchiderii deja-i sărise chitul își etala vulgar caroseria expandată de alcool

dar încă avea spoiler și-avea mergătoare de firmă cu expunere în mall

de-aceea mi-a propus să încropesc din peturi goale o troiță

pe care să-i pictez de-a stânga dionysos la dreapta iisus

și râcâind cu unghii degradate etichete

să tipăresc un copil să prăduiesc o casă de bani să zugrăvesc – ducă-se-pe pustii – o viță

așa cum bunicul tatălui meu cu țoiul în mână i-a spus:

- eu cred că iadul e-un oraș de vergetariene