Poezie
crima de la sala palatului
(roman polițist nescris de nietzsche)
2 min lectură·
Mediu
cele mai frumoase romane se scriu în serile de primă
vară la ieșirea din cișmigiu
mâinile sunt țepene
picioarele sunt țepene
singur creierul este viu
am cheltuit întotdeauna tot
cum ar fi economiile pentru vreo carte rară
dar și parfumurile cumpărate pentru a le oferi cadou
sau pasta de dinți pentru bot
am aura aceea de câine cu covrig în coadă
păcat: nu suport cuștile
sigur lumea ar plăti să mă vadă
îmi și imaginez o duduie la plecare dezamăgită
- care poet? care glorie?
aproape om cu organe de vită
aș mugi adânc
aș mugi atât de adânc și de greu
că ar crăpa stucatura de ipsos
și s-ar desprinde foița de aur din ateneu
ar rămâne dezbrăcate de ziduri viorile
căutând din priviri – să danseze – o bară
însă – la sala palatului – nu se bat covoarele în stradă
la scară
viul e așa o înțelegere tacită
între ieslea cu aspirator
și rânitul lucrurilor cu miros înțepător
ce agresează căile respiratorii – care
- nu-i așa? vai, tu, ce sensibil ești! imediat se irită...
dar la o privire de-aproape
sumară
înțeleg: sunt pekinezul bătrânelului
ce și-a scos singurătatea la plimbarea de seară
cerul? târșâitul picioarelor ca o inimă care bate
asfințitul îl arde în piept
noaptea-l înjughie-n spate
002.218
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “crima de la sala palatului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1784334/crima-de-la-sala-palatuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.