Poezie
Himalaya ca o sală de așteptare
1 min lectură·
Mediu
un orășean pe bloc e semn de regăsire
mai sus de atât nu urcă nici un lift în plus de aici
mai ales seara
îi poți scoate pe ceilalți din viața ta
chiar și ție
îți poți acorda iertare și o altă șansă
toate ferestrele sunt la fel
în fiecare
cineva gătește citește întinde rufe sau face sex
o dată
chiar l-am văzut pe unul
aruncându-și nevasta peste balcon cu determinarea
unui marinar care aruncă ancora
ciorapii ieftini de nailon îi fluturau într-un cais
oasele îi ieșeau prin piele iar trupul îi atârna straniu
zâmbea ca o scrisoare luată de vânt
din mâinile cuiva ce a primit o veste tristă
a murit mulți ani mai târziu
s-a otrăvit
n-a suportat că marinarul a părăsit-o
apoi mai sunt și porumbeii
parcă încearcă
să-ți țină umerii ridicați și spatele drept
bat aerul pe loc în fața ta și te privesc
în ochi
și-ntre voi e doar cerul
pe bloc da da pe bloc dac-aș putea
eu aș muta ghișeul de Sosire și Plecare
024.147
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Himalaya ca o sală de așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1783490/himalaya-ca-o-sala-de-asteptareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulțumesc, Amalia; mulțumesc, Ioana.
desigur, aveți dreptate: întotdeauna mai e loc de o aripă (de o ridicare), întotdeauna mai e timp pentru o speranță.
desigur, aveți dreptate: întotdeauna mai e loc de o aripă (de o ridicare), întotdeauna mai e timp pentru o speranță.
0
aprecieri,
amalia