Poezie
iartă-te copacii
1 min lectură·
Mediu
cu blana ferfeniță mai respir într-o jivină
ce a trecut prin gard și-a constatat că lumea i-a intrat în cușcă
oricâte gheare adevărul ar avea
fără lumină
dresorul are totdeauna bici și pușcă
dați
dați-mă feliilor de trup drept hrană
în mine inima își arde ceara de pomană
de oase nu mai zic nimic
le-am luat cu împrumut
de pe un crucifix ce nu vorbea dar tăcea mult
uite
îți pun vreo câteva monede-n pălărie
- mă ierți? tu! duh al meu cu suflet de hârtie
002.274
0