Poezie
brezaie osetină
(delfinul care latră nu zboară)
2 min lectură·
Mediu
[genetică]
peste sicriul mamei
răstignită Eu – umplută
cu soreancă – piele de vită
tu ești poetul? eu
sunt osetul
am păscut limba acestui pământ
în loc de lapte
negru de fum și piele de fapte
[venetică]
mama a fost muniție de manevră
într-un război în care cine nu avea carte
avea oase de pus în altă parte
a spălat rufe
a dereticat Lui și Lor prin casă
pentru trecerea noastră în cântare străine
drept piele de rasă
[despărțirea în silabe]
mama promite
copilul se ține de cuvânt
copilul secul înghite:
nu i s-a cumpărat bicicletă
(atât de căutată pentru coarnele ei)
ce ieftin era un suflet
astăzi ar fi cerut calculator
sau motor
nu mai atrage pe nimeni viteza generată
prin pedale și lanț
îți trebuie [mulți] cp pentru o prăbușire spectaculoasă
în șanț
[lepădare]
m-aș lepăda de scris ca de satana
sărind olimpian un gard de lemn câinesc
primei măicuțe cerșetoare i-aș topi zăpada
sub straiul negru
violând-o și jurându-i c-o iubesc
cutremurat de spasme-aș atârna
ca iuda printre zarzări dați în floare
și ea atâtor morți s-ar fuduli:
- așa copil nu are fiecare!
[de pomană]
noaptea simt când îi e sete
așez un pahar cu apă la geam
dar mă iubește prea mult
nu vede
îl varsă când intră să îmi sărute întunericul tâmplelor
de somn ușor
[umiditate]
literele au mucegăit pe foaie
ruginim de vii-n conducte
deversăm rahat cu ambalaj de fructe
când zic: Ham! îmi zăresc vârful nasului
de fericire dau din coadă
sar într-un picior: Sunt miop! Sunt miop!
numai printr-un telescop
se vedea lumea ruptă-n fund
[prea tîrziu]
mai bine niciodată
mă voi trezi
cu mâinile în buzunare fluierând
dimineața prin piață târând
o ditai coroana de flori
002575
0