Poezie
cravata & pendulul lui iuda
1 min lectură·
Mediu
poezia nu are pat
e vis purtat pe picioare ca boala unui îndrăgostit
chiar și când doarme plutește
câte capete atâtea păreri nu poate fi decât lozinca
unui călău
unde vedeți întuneric
acolo securea își odihnește tâmplele între perne
poate că dumnezeu nici nu ar fi atât de frumos
dacă n-ar umbla liberi
atâția proști cu diplomă
deși iuda era cel mai bine îmbrăcat apostol
nu cred că sub icoană o cravată atârnă firesc
de aceea cu poezia trebuie să poți șterge picioare
să simți propria piele găzduindu-te
cinstirea adusă nu îți este adresată
și cu cât stai mai drept cu atât semeni mai tare
cu o furcă înfiptă în bălegar
un înger e o curvă nerâvnită
numai timpul urâților e mai lung în rugăciune
decât goliciunea între două rânduri de haine
decât lumânarea între două pustii
cămășile sfinților au o singură mânecă lungă
inel de porumbel petrecut peste ambele picioare
împiedicatul nu poate uita că e om
când nu poate singur pluti plătește un altul
să ducă pe umeri piatra de moară
boala
insomnia lui
002.119
0