Poezie
portretul robot al vacii nebune
1 min lectură·
Mediu
din inimă îi crește un corn
nu
nu e abundență
nu
cel mult uger cu tânguire de melc
urmă băloasă
în care scrie târându-și coada părului: dragoste
dar căreia – m-am interesat – oamenii de zăpadă
îi spun simplu: laptele cucului
de aceea răsar patru copite pe cer: răscruce
sau trifoi stelelor căzătoare
belciugul din nas are aură de verighetă
gura nu mai aude
mâna nu-și mai poate mișca pleoapele – Baal
mascat
premiul întâi l-a primit perechea de bătrânei
concurând cu propria față
ulucile gardurilor aplaudau cu toți dinții deși ei
se simțeau penibil așa cum numai oamenii sinceri se simt
agresivitate? Doamne! frică de moarte?
dracu’ știe! – nu-mi răspunde nimeni și eu ce să mai cred
buzele mă ustură
păcatul gurii mele mușcă din cer cu lăcomia lamei de buldozer
fire de păr
multe fire de păr
îmi rămân pe limbă și sila
îmi inundă ființa cu amintirea celui dintâi sex oral
te lepezi de satana?
mă lepăd!
iată-mă înaintea icoanelor în sufletul gol
cu mina tristă
a unuia luat de slavare fără chiloți de schimb
îi las o sută în valută păzitorului porții: - du-te
la buticul din colț și cumpără-mi patru kile de
anafura mă-tii!
002.271
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “portretul robot al vacii nebune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1760374/portretul-robot-al-vacii-nebuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.