tâlhari la cerul mare

n-am înfipt sărmanilor în gât versul viului cu lama ascuțită întru duh pe mine însumi m-am prădat de tristețea culcușită în ispită ochelarii pun în lucruri rânduire pe lentile aburite flori de zarzăr lumea sticlă goală de-nflorire în genunchi s-a ridicat să moară lazăr nu am icoane zugrăvite nici pereți un căuș de vorbe mi-este gândul capul meu sau un alun cu ochi în izvorul sufletelor a găsit pământul voi pleca în lumi fără adresă într-o colivie ciugulit de vrăbii n-o să credeți veți străpunge prin cutie unghiile voastre fier de săbii