Poezie
estetică darwiniană
1 min lectură·
Mediu
între cărți și caiete
îți despletești părul
cu pixurile și creioanele
seara pare o altă umbră
a dimineții
în care lumina se prelinge
prin degete
până la rădăcina limbii
de unde lemnul s-a fost
cărat
cu trenul și camioanele
și nu zâmbetul tău
nici măcar lividul chip
piramidele
zac îngropate-n nisip
doar marele zid fără porți
în ochi ți se vâră
sub kilometri de vene
am înfășat zeilor dublură
de chei
ehei!
ecoul desenează aburi
visează carne de ploaie
pământului i s-a aplecat
sughite
sub atâtea noroaie
din care s-au născut
mereu
și mereu
mormoloci
002230
0