Poezie

arca fără crocodili

(Lepronia)

1 min lectură·16 august 2007

Mediu

trăiesc în țara în care nimeni nu se naște crocodil

ea însăși este o femelă-crocodil

depune ouă de piatră în mâlul granițelor formale

ochii – două pastile de cianură – se dizolvă

întocmai bărbatului stors între picioare

până când la suprafața apei rupte plutește un cap

de om ce nu folosește la nimic

pe spinare poartă orașe în care miroase mereu

a încălțări în fălci spintecate

degetele acestea cu unghii moi au fost cândva

armele opincarilor otrăvitori

de fântâni

de rădăcini

de agheasmatare

întâia lumânare

amestecă limbi

nu-i ceară nici miere în resturi molare

ci marele fluviu aduce din străini

inimi îmbălsămate-n petrol

scuter

atv

bărci cu motor

dansul din buric a lepădat cercul

și doborâm arborii munților ca niște vele-n deșert

nebunilor! nisipul ne îneacă!

zilele noastre – hoitare – prin noi

în gheare în colți au să treacă

e poate târziu

nimic de făcut

oamenii scuipă/înghit ca niște bancomate zidite în aer

și numai degetele de sticlă topită ale cerșetorilor

vor purta inele de porumbel

patuuuri cu vâââsle cumpăăăr... coliiiviii...

spiinăăriii cu sooolziii... schelete de cooopiii...

004.066

Vasile Munteanu. “arca fără crocodili.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1740109/arca-fara-crocodili

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.