Poezie
2007: noi vrem plămân
(S.C. Tații)
2 min lectură·
Mediu
pe-acasă n-am mai fost visez că trec
sunt călător căzut la drum de halbă
- hai să-ți ghiciăsc!
mă-mbie una îmbrăcată într-o salbă
pas de te pune cu ispita și cu dorul
[...]
aievea mor fântânile de sete
se-aprinde grâul împăiat fără de bob
se-aude rata o să vină tata rob
pe doi pantofi prosop și lumânare
o vită costelivă s-a târât în cocină la umbră
porcu-n cotețul câinelui
potaia la găini
deschide tata poarta cu piciorul
are la subsuoară pâini –
ce bine! și o sticlă de apă minerală
prin curte păsări moarte ieri alaltăieri
pisici sleite le privesc halucinant
și sânge dac-ar curge la hidrant
nu s-ar mișca din loc auzi cum torc
ai crede că se roagă pentru ploaie
se curbă soarele-n obloane la liceu
e-nchis de ani
fără seral fără profesională
colaci de praf prin curtea de la școală
și iedera pe ziduri s-a uscat
de-aproape pare c-a rămas un sat de muște
doar ele se aud pe după case prin grădini
mă duc să-ntreb de popă la vecini
de-mi împrumută un plămân până la iarnă
[...]
mă sperii iată singur mi-am vorbit
doar din asfalt ies aburi de otravă
un ospătar în alb l-ai crede mort cu tavă
mă-ntreabă parcă: mai trăiți ceva?
002.104
0