Poezie

2007: noi vrem plămân

(S.C. Tații)

2 min lectură·24 iunie 2007

Mediu

pe-acasă n-am mai fost visez că trec

sunt călător căzut la drum de halbă

- hai să-ți ghiciăsc!

mă-mbie una îmbrăcată într-o salbă

pas de te pune cu ispita și cu dorul

[...]

aievea mor fântânile de sete

se-aprinde grâul împăiat fără de bob

se-aude rata o să vină tata rob

pe doi pantofi prosop și lumânare

o vită costelivă s-a târât în cocină la umbră

porcu-n cotețul câinelui

potaia la găini

deschide tata poarta cu piciorul

are la subsuoară pâini –

ce bine! și o sticlă de apă minerală

prin curte păsări moarte ieri alaltăieri

pisici sleite le privesc halucinant

și sânge dac-ar curge la hidrant

nu s-ar mișca din loc auzi cum torc

ai crede că se roagă pentru ploaie

se curbă soarele-n obloane la liceu

e-nchis de ani

fără seral fără profesională

colaci de praf prin curtea de la școală

și iedera pe ziduri s-a uscat

de-aproape pare c-a rămas un sat de muște

doar ele se aud pe după case prin grădini

mă duc să-ntreb de popă la vecini

de-mi împrumută un plămân până la iarnă

[...]

mă sperii iată singur mi-am vorbit

doar din asfalt ies aburi de otravă

un ospătar în alb l-ai crede mort cu tavă

mă-ntreabă parcă: mai trăiți ceva?

002.120

Vasile Munteanu. “2007: noi vrem plămân.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1732933/2007-noi-vrem-plaman

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.