Poezie
ritual genetic
1 min lectură·
Mediu
gonea cărări de aer năluca mea de ytriu
arcane digitale o imortalizau
otrăvitoare taste în sânge îmi intrau
și mă puneau în lanț golemi hidoși de litiu
împăpurindu-și teama de ghimirlii umane
loveau cu răngi de oase copacii noduroși
și își făceau noi idoli din cățeluși flocoși
cosmetizându-i chipul sub roți leviatane
macaci rulați pe bandă colonizând prezentul
nu înțeleg nimic din ritul lor pervers
tot scărpinându-și blana duhnind a univers
au scos prin piele creier – neatentul!
002.049
0