Poezie

ne(-)am născut postbelic(i)

2 min lectură·10 martie 2006

Mediu

mă trag din neam schimonosit de vorbă

ce-și scoate-n față șmecherii și tânții

inteligenții își crețesc ascuns –

precum zgârciții – baierele frunții

se scrie ga ga ga și gu gu gu

meschinii dirijori ai criticii dau tonul

interesați a-și vinde sterpele fițuici

cărora mediocrii le mai țin isonul

o! fata are ciorăpei de diamant!

sau farmacista meclă de cordină!

să scriem – hai! – deși românii pleacă

în alte țări mai negre de lumină!

ne vom purta din nou nimicnicia

unii pribegi iar alții gudurând

lingând pentru un os și pentru paie

talpa străină pe spinări umblând

cerșetorim societății de consum

numai îndrăgostiții dau pomană

însărcinat e dumnezeul mort

mânjit cu mărțișoare peste rană

“vomit” “mă piș” adeseori “mă cac”

sunt azi valorile estetice în vers

“mă culc” “mă scol” de ce nu “aiurez”

dau teoria “noului progres”

vai! poezia e o temă de jurnal?!

ținut în public de-orice gângăvit?

au dar dreptate fiii vorbei nimeni –

la crucea lor: mă piș! mă cac! vomit!

poate nu sunt în ochii unora poet

scriindu-mi verbul în domesticie

ei sufletul și-l rup cum fariseii

chiar dacă stau în țară cu chirie

schimbă-mă doamne! sabie de vânt!

să circumscriu aceste tărtăcuțe

cărora verbul le buzează gura

cum impotența jalnicele puțe

cei biruiți în har poartă stindarde

postorișiceii sunt curve de paradă

001.890

Vasile Munteanu. “ne(-)am născut postbelic(i).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/170217/ne-am-nascut-postbelici

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.