Poezie
eurotranshumanță
1 min lectură·
Mediu
se-ntorc de „la căpșuni” acasă
neoromânii
capitalizați
batalii primii oile în urmă
în satul lor de veri și de cumnați
cerdacul nu mai scârțâie de mult
se lăfăie
în termopane
fânarului pe-un chilipir
i-au pus din izopren burlane
nici crâșmă nu-i e „casino”
unde îți vând
răchie de pufoaică
purceaua-i moartă în coteț
și ursul ce juca e azi ursoaică
fântâna cumpăne alene cerul
în ciutură
se ouă bibilici
o motopompă scoate apă
acestui neam de lei mai mult furnici
că mi-aș dori să murim toți
îți cer iertare
vlăguită mamă
nici țepeș n-ar mai fi destul
o bombă poate sau o nouă armă
aș pârjoli pământul de-a înalt
scârbit de cerul
ce băltește
lui dumnezeu ascuns în spațiu
să-i scriu cu flăcări „ocolește!”
fie-vă de suflet și românia!
023259
0
în satul lor de veri și de cumnați\"...
nu cred că-ți merge mâna pe tipul ăsta de satiră.
e o oarecare stridență care nu arată bine.
și, parcă, o supărătoare forțare de limbaj.
satira, în general, merge în versuri limpezi și directe.
zic și eu.