Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

podul, plodul și teama de înot

1 min lectură·
Mediu
inima mea nu mai suportă edulcorarea
ipocrizia norilor
un fel de noroi al sufletelor migratoare
razele frunților mele infinite
nu pot păși în picioare
balustrada arcului întins peste băltoacă
mă uit la aceste rațe măcănind indiferent
încerc sentimentul
că îmi sunt superioare poetic
scrisul lor pe apă nu rămâne decât pentru
a le propulsa înainte
totdeauna înainte
într-o perfectă armonie cu durata înotării
calcă apa! se destăinuia instructorul meu
am învățat să înot însă
apa să calc n-am învățat niciodată mă tem
că și-ar plodi curcubeiele
semnul eu
023.556
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
88
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “podul, plodul și teama de înot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/167295/podul-plodul-si-teama-de-inot

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@geta-adamGAGeta Adam
Ted, au si baltoacele curatenia lor, chiar daca ochiul nostru nu o vede din prima. E din pricina de balaceala de rate, sau de tulbureala scrisului pe apa. Poezia ta e mai degraba scrisa pe rauri decat pe lacuri, uite cum curge, cand lin, cand pietrele dau nastere la cascade. In nori locuiesc ingerii, iar ei sunt de mai multe feluri. Si daca fruntile tale infinite ajung pana la ei, inseamna ca totusi ai pasit cumva pana acolo.
Armonie deplina in poemul tau, asa vad. Si un final demn de cel care a invatat sa inoate !
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
mulțumesc de trecere și de cuvânt.

Cu drag,
0