Poezie
nu urcați singuri pe acoperiș
1 min lectură·
Mediu
încerc o trudă-n oase ca de sfânt –
chiliile sunt locuri unde citesc tâlharii
în care dacă în picioare mă ridic și carii
se-opresc din ronțăitul formal asurzitor
arar pășesc
pășitul e durere
arar zâmbesc
zâmbirea mi-e piezișă
cel mai ades cânt cucurigu pe cornișă
cocoș de tablă încrestat cu lumea
în dărăcia nopții
în ceața nemiloasă
nălucă și mai neagră de ziduri se izbește
și se repede
să urce
să cadă
să vadă
de ispitindu-și truda în oase se trezește
dar despuiat sub lună m-a găsit:
- ce faci, nebunule, nu-mi dai întâietate?!
ba da îi spun: ia plinul tu
că iau eu golul jumătate
vibrează aerul în cruci sau vântul râde-n turlă
de-așa adunătură-n care prostia are gură
are măsură stelele... harul? femei la ciclu
eternitate va avea în ochiul lor nisipu\'
vor plânge credincioșii-n zori năluca-n zid izbită
și pentru-o zi va mirosi în cer a cărămidă
002306
0