Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

o altă primăvară tace mama

1 min lectură·
Mediu
se despletesc pe șleauri zăpezile
buștenii
o iau din nou la vale
pâraiele prind glas
eu între anotimpuri parcă-nvelit de tine
mă tem că nu ne-am luat
vreodată bun-rămas
bine-te-duci mai bine eu ți-aș fi spus
vezi drumul
pe mine-n jos mă trage
răpită-ai fost în sus
parcă o capră neagră cu ochii tăi iernatici
la tâmple asfințitul
l-a încornat pe cruci
din vale te-am strigat dar muntele coboară
la mări să se adape ca bivolii stâncoși
pe margini ghioceii
văd lumea-ntâia oară
precum în cochilie un melc cu ochii scoși
de dor mi-ai plâns știu bine
miroase-a codru ars
alocuri rădăcina și-a zvârcolit durerea
dar mamă te-am vândut
și cine-ar fi crezut
de treizeci de arginți să cumpăr toată berea
atât de lung fermentul m-a otrăvit în sânge
că am uitat și casa
și drumul –
iată-ți scriu!
de-atâția ani hrănesc cu litere scrisoarea
chiar ospătarul știe
îmi strigă: e târziu!
de-aceea tu mă iartă
grăbit sunt să închei
și află că e scrisă cu scaune pe masă
eu știu că ești trudită
c-ai adormit de tot
mai bine ți-o citesc de voi veni acasă
034.037
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
186
Citire
1 min
Versuri
38
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “o altă primăvară tace mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/166827/o-alta-primavara-tace-mama

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Foarte frumos. De-a dreptul emoționant. Condus impecabil și extrem de expresiv. Acum parcă mi-e ciudă că nu-mi permit să mă exprim în variante multiple. Ce fel de om trebuie să fii dacă poți parcurge registre atât de diferite ? Sunt invidios.
Până la urmă ce variante de scriere îți sunt mai aproape de suflet.
Cu drag
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Ar fi trebuit să apară și un semn al întrebării la final.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
mi-e drag să scriu. de ce? nu știu. voi înțelege-ntr-un târziu. ce am nu vreau. ce vreau nu pot. de-aceea scormon și socot: să torn în formă de cuvinte tot ce-am uitat, dar am în minte.

Cu prețuire,
0