Poezie
mi-am sinucis un gând
1 min lectură·
Mediu
am crezut în morală
cu inocență de băiat de cor
neîmplinirea o acceptam ca tribut
limpezirii
ștergeam mormintele cărților
crezându-le tablă neagră
neînțelegerii vindecabile
dezgust – abandon – spasme – încremenire
orizontul
e otrăvit de un soare de cianură
cerul rânjește
are bale la gură
îl roade setea unui idol turbat
plin de furnici! trupul îmi e corabie neputinței
pauperii au spart muzeele
și vâslesc marile galere pe bulevarde
ceasul catargului a fost dat înapoi
Diploma să nu mai fie tradusă în Carte
navigăm pe trupuri de cerșetori
lustrul bun ne umflă în pânze –
până și praful se întreabă:
- a cărui împărat nebun această flotă
solitară?
oceanele văluresc ignit de parcă
în veacul acesta ar urma să moară
merg
pe lângă țărmuri ca un nebun violat
Gândul
mi-a sinucis
oricare viață ce urmează morții
002375
0