Poezie
cioclii ferestrelor
(windows-ul deșertăciunilor)
1 min lectură·
Mediu
microfug
centrifug
centriorb
flăcări de comori pe cuvinte
legitim condamnat la eșec
pluriform condamnat la morală
mă revolt să fiu cameră goală
mi-am întors pe dos toți pereții
hoții
au rămas suspendați la fereastră –
ultimul tip de echilibristică:
pervazitatea
elegant până în cel mai mic
amănunt
(o fi moartea)
timpul
îi păstrează presați între secunde
umbrele ceasurilor ciocnesc norii
cupe de cristal ale nimicniciei
viața târâtă la glezna hârtiei
i-a croit conțopiști cabotini
’mnezeii voștri de birjari!
m-ați proptit cu oiștea-n eclipsă
oglindit selenar iată zâmbetul lipsă
vomitând bolovani reformiști
lerui praf
prafu-i praf
- colindă nebunia –
așternuturi cumpărate vrac
mult asudă virilul sărac
lângă femeia gândurilor sale
pasc turmele nostalgice angoase
iar gospodinele întorc pe plită apatii
făina ciulămită bucurii
însuflețește oameni de pomană
mi-am pus la gura limpede o cană
să vină morții noaptea și să bea
023627
0
Cu tușe gri, spațiul conturat de tine surprinde multe dintre caracteristicile veacului pe care-l traversăm cu greu. Omul pare strivit între jaloane nesigure și nu-i mai rămâne decât înjurătura scuipată printre dinți.
Singurul lucru pe care nu îl pot trece în categoria deplinelor reușite este o lipsă de unitate între autocaracterizarea de la început și trecerea spre o notație a trăirilor în directă legătură cu exteriorul, din partea a doua. Practic ceva se rupe între modul cum se tratează textul în prima pare, până la \" îi păstrează presați între secunde\" și ceea ce continuă cu notații detașate de individ.E doar o modestă părere de cititor grăbit. Altfel, e relaxant și tonic să dai peste stilistica unui poet care se distinge în context.