Poezie
tabieturi
1 min lectură·
Mediu
mă văd scriind în gheața de la geamuri
satanic răsturnat în două lumi
și nu știu dacă inima hrănește
mulțimea viselor pe care nu le am
iarna
e o linie circulară
compusă
din mulțimea fulgilor iraționali
deodată mâinile înțurțuresc
pe foaia de matematică
Lyvid! mă strig (Myself eram demult)
mai pune zahăr cearcănelor goale
lumina
iată
însetează
curge
strămoșii îți vor bate-n oase
ca-ntr-un calorifer călâu
pe mine blana se electrizează
prin unghii simt pe limbă dușumeaua
și așchiile din același trunchi
prind horă
mă simt din nou lupoaică-soră
pădurilor pășind desculț
în casă
nu-i nimeni... dar
m-am lămurit
fereastra
clipise aburul așa preț de un suflet
schiloadă
Moartea
în halat și în papuci de casă
picior peste privire
-n ochii mei își savura cafeaua
023.707
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “tabieturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/164391/tabieturiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GAGAGeta Adam✓Din nou acea inturturare interioara, din nou linii pana la unghii, scrasnind sub limba iarna. Nu inima hraneste, ci lumina din ea, ducand visul pana in oase, dincolo de ele, prinzandu-se in hora cu cel dinafara.
0
VMinima mea-i un felinar; de întuneric, poezia arde - ce-i în afară e himer, ca raza fulgului ce cade.
Cu drag,
Cu drag,
0