Poezie
pomana fântânii
1 min lectură·
Mediu
doamne mărunt: e Timpul ia și scrie
te port în vers ca pe fotografie
în portofel ți-am măsluit bilet
să te grăbești ducându-te încet
pridvorul inimii cerdacul luna
vor fierbe în colivă totdeauna
cu brad la ochi îl voi certa pe tata
hai cine nu e gata... gata!
îmi scrie tâmpla îmi pulsează mâna
că viața mi-am trăit cu săptămâna
mă vor străinii dar de voi mă tem
că am să mor puțin nedemn
de nu sunt eu în voi e altul
c-ați murdărit în sus de-a latul
și pe rotund mai în adânc
de fier e crucea care-o frâng
veți fi vroind să nu mai vreți
ilene zmei nici cai nici feți
iar sărbători cu nuci și mere
mai bine altora veți cere
am să vă iert nu am avut
nici râvna voastră nici rost mult
am stat pe-o piatră de cuvânt
puțin să curg din cel ce sunt
și v-am strigat când am trecut
dar îmi crescuse-o gheară-n gât
m-ați auzit dar v-a fost greu
să îmbrăcați numele meu
îmi voi săpa de lume șanț
uluci zburlite pun în lanț
și voi închide ciutura-n fântână
să putrezească ziua-n săptămână
023277
0
Maria