Poezie

într-un cuvânt

(prolog)

1 min lectură·9 ianuarie 2006

Mediu

greață de om într-un cuvânt mi-e de urât și foame

bălăngănindu-mi gându-n gând icoanele n-au rame

din hăul beznei fără soț se prăvălește pumnul

și banii înstelării mute se risipesc într-unul

și sluții zic: ferice el! de-a podidit cu plânsul

osoasei mele vaci nebune nu-i încetează mulsul

i-n coarne câmpuri de noroi în pântec primăvară

nici un păcat nu va să moară cu sufletul afară

mă risipesc a nesătul dau pângăririi nume

ca-n crâșmă unui vechi tovarăș netrebnic sunt pe lume

nu mă-nmulțesc dar nici nu scad împuținez cu sporul

uimirii mele necrucite nu-i scrie nimeni dorul

mi se-ncleiază ger pe tâmple sau țurțurii sparg soare

prin vene uni-versu-mi curge cu rimă în-cântare

002.164

Vasile Munteanu. “într-un cuvânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/159497/intr-un-cuvant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.