Poezie
am bărbierit o iarnă de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
nu mai scriu nici nu mai dau cu zarul
aleile noroaie s-au făcut
mi-a putrezit călcâiul umbrei-suflet
sau chipul lunii veșnic nevăzut
pe dimprejur de două ori mai rece
pe dedesubt de două ori mai rupt
strâng zilele ciorchine și din zeama
ce-mi curge printre degete mă-nfrupt
semințele rămân se cresc din întuneric
iar venele sunt vie de sete – se întinde
între ce simt și ce gândesc
între ce vreau și ce se prinde
prin ochi îmi trec flăcăii chiuind
îi mână eol futurându-și biciul
în țurțuri parcă bubuind zăpezii
oglinda crapă limpezindu-și briciul
nu strig nici nu mă vait – mi-e foarte rece
și carnea către sine s-a întors
aud doar boabele cuvintelor cum pline
cad scuturându-mi cerul de pe os
002.043
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “am bărbierit o iarnă de cuvinte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/154865/am-barbierit-o-iarna-de-cuvinteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.